Nobody, just me and the loneliness...

Iesi din apa si isi intinse usor trupul. Parul ud i se lipea intr-un mod seducator de spate, iar hainele lipite de trup permiteau vederea formelor ei conturate. Avea ochii umezi, iar aceasta infatisara o facea sa arate provocator. Privi cerul, apoi incepu sa se plimbe pe mal, fredonand incet o melodie.

Aveam senzatia ca as fi un conductor, abia iesita din apa, cu talpile pe sol, psihic cu talpile dincolo de sol, undeva unde numai realitatea n-ar fi fost ceva potrivit de zis.
'Probabil ora 6', incercasem sa intuiesc nereusit, dar nu gaseam ca ar trebui sa gandesc altceva, de frica unei posibile caderi in propriile idei tampesti, ce nu m-ar fi putut duce decat la esec.

Îşi trecu mecanic mâna prin păr, total rupăt de mediul înconjurător. Gândurile ei zburau aiurea, fără o destinaţie anume.

Mi-am fixat talpa mai bine in sol si mi-am intors capul.
-Stiti cat e ceasul?
Intrebasem mai mult in speranta ca orice fel de sentiment cum ca as fi urmarita ar disparea.
Stransesem pumnul incat aproape ca-mi aveam unghiil spre inceputul degetelor.