Amintiri , strâng în suflet doar priviri.

Ora târzie complota cu vuietul cald al nopţii , era în jur de 9-9:30 seara.
Am mers la mormântul părinţiilor să m-ai aprind o lumânare. Simţeam o durere nasoală la picior , călcasem pe o sticlă spartă iar nenorociţii mei de teneşi nu au rezistat şi s-au tăiat o dată cu talpa mea lăsând în urmă mici-mari dâre de sânge. Din nefericire, nu era o simplă înţepătură ci o ditamai "gaură" în talpa piciorului.
D-arar boala să dea! am înurat şoptit simţind cum ameţeala mă lua uşor uşor , nu eram în stare să m-ai merg nici doi metri , dar trebuia să ajung acasă să îmi tratez rana.
Nimic nu era mai bun acum decât o vodkă tare şi ameţitoare! Dar nici măcar atât nu îmi permiteam, corpul meu era slăbit căci eram anemică şi pe ziua de azi nici nu pusesem gura pe un coltuc de pâine.

Stateam ametit pe o nenorocita de piatra funerara , rece ca naiba , privind in jur. Era atata liniste , de multe ori mergea acolo si statea ore intregi pana la miezul noptii savurand lumina lunii si a stelelor. Iar dupa miezul noptii , uneori , pleca la vanatoare.

Am continuat să merg balansându-mă din stânga în dreapta , din dreapta în stânga şi tot aşa. Ştiam că urma să mă aşez jos , dar nu vedeam o bancă decât pe la vreo cinci metrii de mine , şi jos lângă morminte la cât de superstiţioasă eram , în niciun caz nu mă aşezam!
Am aprins cu o mică-mare greutate o lumânare pentru a vedea drumul întunecat al nopţii printre cruciile ce erau cât mine la înălţime. Privirea mi sa înceţoşat brusc şi m-am simţit dezechilibrată.
Am căzut. Ca o piatră peste pământul rece , flacăra lumânării sa stins imediat , iar pocnitura pe care corpul meu a "realizat-o" a răsunat în liniştea nopţii.

Tresarii usor fiind "trezit" la realitate de o busitura puternica. Se ridica de pe piatra funerara incepand sa mearga catre sursa zgomotului. Era intuneric bezna dar pentru el nu era o greutate sa se orienteze in intuneric.
Ajunse la locul cu pricina. Pe jos era intinsa o tanara domnisoara .Se apleca asupra ei zicand cu voce inceata
-Esti bine?

Am deschis ochii tremurând uşor, mă simţeam înfrigurată şi durerea de cap se tot accentua de când căzusem şi mă lovisem fără nicio greaţă. Am văzut o umbră neagră lângă o cruce groasă din lemn şi am tresărit , mintea mea credulă fără nicio şansă de la trezire îmi spunea că acum văd moartea cu ochii sau pur şi simplu am înebunit.
Presupun că era a doua variantă , căci moartea după spusele babelor - retrag , spusele babacilor nu te întreba dacă te simţi bine.
Mi-am dus mâna la ceafă şi am încercat să mă ridic.
Mă simt bine... am băgat o balivernă pentru a fi scutită de orice viitor reproş sau ştiu eu ce urma să spună umbra neagră.

Mda , se vedea pe ea ca era al neibii de bine , dar nu o condamna , era un strain pentru ea , deocamdata , nu avea sa`i spuna lui tot ce a patit .A prins`o usor in brate ridicand`o cu grija
-Se vede ca esti intr`o forma excelenta! spuse el cu o urma usoara de sarcasm

Încercam să mă smuceasc din ajutorul lui pentru a insista că sunt bine ,dar privirea îmi era atât de înceţoşată , iar corpul aşa de slăbit încât abia puteam icni un sunet să vorbeasc dar-ămite să mă mai şi smuceasc.
Nu , am nimic repet.Sunt doar obosită. şi ar fi trebuit să adaug anemică şi nemâncată! De ce stătusem toată ziua în casa acelei femei să îi purific apartamentul fără măcar să mânânc ceva! Şi mă servise cu nişte pieţi covrigei pe care îi refuzasem şi nu spusesem cu prostul obicei "pune-i la pachet".

-Da se vede ca esti doar obosita. nu mai avea rost sa o contrazica , era destul de incapatanata si oricum nu ii va spune lui ce a patit. O lasa usor jos.
-Te poti tine pe picioare? zise el zambind in coltul gurii cu subanteles para asteptand ca fata sa ii zica ca nici macar nu poate umbla

L-am privit încercând să realizez dacă îşi bătea joc de mine sau era serios.
Eu abia sunt în stare să stau în cur , şi tu mă întrebi dacă mă pot ţine pe picioare? l-am întrebat uşor indignată căci realizasem că făcea mişto de starea în care eram , şi numai eu eram de vină de aceea stare.

Continua sa isi mentina zambetul acela tamp in coltul gurii. Da poate facea misto de ea , dar nu era intentionat . Simti un miros usor de sange , spera din tot sufletul sa`i fie doar in imaginatie.
-Uite , te ajut eu sa mergi pana acasa daca e nevoie.

Mi-am dus o mână la tâmplă simţiind cum privirea înceta să se mai aburească , dar capul încă mă durea şi speram că să nu îmi fi spart capul , deja aveam talpa inundată de sânge era de ajuns.
Da , chiar te rog. nu îmi mai păsa de orgoliul meu de fată rea atâta timp cât eram în starea în care putea murii.

Zambi satisfacut. Nu mai opuse rezistenta . O lua in brate si incepu sa inainte printre morminte cu ea pana ajunsesera la o poteca
-In ce directie trebuie sa o luam? zic eu putin derutat , mirosul acela de sange imi inebunea simturile de tot

Mă simţeam aşa de leşinată , zici că eram o legumă în toată regula.
Centrul oraşului. am şoptit cu greutate sperând ca să nu mă apuce vreo leşinătură acum , plus că sângerarea piciorului îmi făcea treaba şi mai grea.