Cand J.H. Keira isi miscase mana inspre bara metalica a farului marea parca virbra. Timpul nu se mai arata atat de greoi, asa ca isi permisese o fuga inspre alte locuri, avand plaja cu mirosul ei in fata.
Ceva in ea tremura, si probabil ca nu era decat o stare de moment din cauza vantului si-a nesomnului din ultima vreme. Narile ei pufaira prelung, ochii ei puseeici erau din ce in ce mai soporifici.