Ram-pa-pa-pam.

Era acolo de vreo treizeci de minute, jucându-se nervos cu un creion 2B, albastru. Profesoara era acolo, privindu-i pe ceilalți elevi, el încă nu aflase de ce era acolo , știa doar că în clasă nu mai sunt decât vreo patru fete și doi tipi, oameni... putea ieși repede de acolo, dar parcă un lucru îl reținea.

Bat la uşă şi, fără să aştept să fiu poftită, intru. Părul îmi flutura pe spate când am închis uşa şi când am pronit plină de tupu spre locul meu obijnuit, în ultima bancă de la perete. Profesoara îmi făcea circ pe la spate, dar eu n-o auzem.

Și-a întors capul să vadă persoana care întârziase atât. Puni neobservabil și reveni la poziția lui inițială. Mai era un sfert de oră, de ce mai venise la plictiseala aia?

I-am zambit baiatului care se uita dupa mine si m-am asezat pe scaun. Mi-am deschis geanta, am scos cartea si am inceput sa citesc. Profesoara, vazand tupeul meu, iesi pe usa pufnind. Am lasat cartea jos zambind multumita.

A văzut-o pe profă că placă și s-a ridicat din scaun, aproape dărâmându-l. Nu știa de ce făcuse asta, dar pur și simplu simțea că-l urmărește cineva și nu-i plăcea. S-a uitata la cea care intrase ultima.

Ranjesc catre tanarul care se uita la mine apoi ma ridic. Era clar ca profa nu se va mai intoarce, datorita faptului ca am intarziat. Cu toate astea nu ii va spune directorului nimic. Eram, ca de obicet, curata.

A privit-o pe fată și apoi a ieșit din clasă. Urmărit sau nu, trebuia să meargă la beie. Oftă și închise ușa în urma lui. S-a oprit lângă o fereastră pe hol.

Mi-am luat geanta, am pornit cu viteză spre uşă, am ieşit şi am pornit pe coridoare cu viteză. Mai redepe decât mă aşteptam...