Spirit bound.

Poate că în ultima vreme totul fusese ciudat, iar faptul că nu se mai hrănise de o perioadă oarecum lungă de timp o zăpăcise, dar nu înţelegea de ce la miezul nopţii dacă nu, chiar trecut de el, umbla prin parcul pustiu şi slab luminat. Nu îi era frică, avea la ce să se aştepte, după evenimentele petrecute în ultima perioadă, dar totuşi avea un sentiment ciudat ce nu prea îi dădea pace oricât de mult ar fi vrut să nu se mai gândească la el. Oftă scurt şi se aşeză pe un leagăn, aruncându-şi neglijentă părul pe spate. Privi câteva clipe în jur, apoi privirea i se ochi asupra cerului negru, ce răspândea în jurul lui destul mister. Luna se fălea impunătoare cu prezenţa ei neconfundabilă, în timp ce miile de stele, străluceau vag în jurul ei. Totul era destul de normal, ar fi spus, exceptând aerul rece. Îşi strânse braţele în jurul trupul.

Dupa ce ca noaptea se plictisea ingrozitor si nu prea avea chef sa stea inchis in casa, cu niste pensule in mana, pictand tot felul de porcarii care oricum nu isi aveau rostul, totusi ii placea la nebunie sa picteze, era obisnuit deja sa poarte cu el peste tot o pensula, daca cineva l`ar fi vazut probabil ar zice ca e nebun.
Noaptea era perfecta, o iubea, daca era o fiinta vie probabil ar fi cerut-o de nevasta, s- a asezat pe o banca, oftand usor, uitandu-se la stele incepand sa miste pensula in aer, gandindu-se ca picteaza.

Se ridică, parcă hipnotizată. Defapt nu, era doar pura ei imaginaţie mult prea bogată, ar fi zis. Oftă, clătinând scurt din cap. Simţea că înebuneşte şi se întreba dacă un vampir poate păţi asta. Nu ar fi fost ceva anormal, nu? Începu să meargă încet, privind din când în când în jurul ei, parcă aşteptând să vadă pe cineva. Pe cine? Poate pe Lucif, că altcineva sigur nu era în parc la o oră ca aceea. Fredona încet o melodie, buzele mişcându-i-se lent. Cine ar fi putut să o audă? Cerul, luna, stelele şi vântul, căci doar ele îi ţineau companie în acea noapte minunată, ar fi putut spune.

Se opri cateva clipe din pictatul in "aer" uitandu-se prin jur, parca auzind un cantec, insa chiar nu a vazut nimic, posibil sa fi fost imaginatia sa sau poate ochelarii lui nu il mai ajutau. Isi dadu jos ochelari, scoase un material din buzunarul de la jacheta cu care a inceput sa isi curete lentilele.
"Mai ramane sa ajung schizofrenic" se gandi el, schitand un mic zambet care abea putea fi observat.

La, la, la, spuse ceva mai tare de acestă dată, şi privirea îi rămase aţintită pe cer. Îşi miji ochii, trecându-şi lent mâna prin părul lung şi alb ce-i acoperea spatele. Totul i se părea banal. Lumea pământeană nu o mai atrăgea deloc. Parcă şi-ar fi dorit să fie o stea, cel puţin ele "trăiau" liniştite şi nepăsătoare. Clipi de câteva ori şi un mic oftat îi alunecă leneş printre buzele rozalii.

Arunca pensula in directia din care se auzea acel "la, la, la" fiind sigur de data asta ca era cineva acolo. Isi puse iarasi ochelari, lasandu-si capul pe spate.
- De data asta nu a fost imaginatia mea. replica zambind, trecandu-si usor o mana prin par.

Prinse pensula cu două degete, fără măcar să-şi întoarcă privirea spre ea. Se înşelase se pare, nu doar Lucifer, cerul şi restul universului îi ţinea companie. Fiind mai atentă acum, reuşi să simtă o altă prezenţă nu foarte departe de ea, aşa că se îndreptă spre acel loc cu paşi mici şi uşori, arătând de parcă nici nu atingea solul. Se opri în faţa băncii unde se afla băiatul şi îi întinse pensula, zâmbind dulce.
Probabil asta îţi aparţine, spuse pe un ton mieros, asociindu-l probabil cu zâmbetul ce îl purta pe buze. Îl privi în ochi, foarte calmă.

Isi intoarse privirea spre fata, privind-o din cap pana`n picioarem dandu-si seama imediat ca era un vampir. Lua pensula, pastrandu-si pret de cateva secunde zambetul.
- Multumesc. ii spuse lasandu-si pensula in buzunarul de la jacheta.

Cu plăcere, spuse, analizându-i chipul câteva clipe. Un vrăjitor, huh? Drăguţ. Dacă altădată îi lua pe post de jucării, acum cel puţin nu avea chef de jocuri şi glume. Prefera doar să considere că este o fiinţă la fel ca ea, fără să ia în seamă de ce era cu adevărat. Nu că i-ar fi păsat, oricum.

- Si ce cauta un vampir ca tine pe aici ? cumva... iti cauti prada? intreaba curios, privind-o atent sau mai mult ca un pedofil. Ii analiza fiecare gest, fiecare parte a corpului. Continua sa o priveasca cu zambetul pe buze, totul parea normal.

Bine ar fi. Te oferi tu? întrebă pe un ton jucăuş, învârtind între degete, pandantivul în formă de lacrimă ce îi cădea perfect între curbura sânilor. Îi analiză atentă expresia feţei şi fiecare gest, afişând un zâmbet dulce şi adorabil.

- Daca ma ofer eu? sunt de acord, dar tu vei regreta. replica intorcandu-si imediat privirea spre acel pandantiv si privind apoi sani care era imposibil sa nu ii observi. Zambetul tau e contagios. ii spuse, trecandu-si o mana prin par.

De ce aş regreta? Am o singură viaţă, luuungă şi monotonă, aşa că o mică încălcare a principiilor nu strică, spuse, păstrându-şi zâmbetul pe chip. Îşi trecu cealaltă mână prin păr, aranjându-şi cu grijă bretonul. Oh da, am un zâmbet la fel de adorabil şi de dulce ca mine, nu-i aşa? întrebă mai apoi, după ce îi auzi afirmaţia şi râse scurt, amuzată într-o oarecare măsură de cuvintele ei.

- Daca tu chiar crezi asta, pe mine nu ma deranjeaza, iar zambetul tau probabil e asa cum ai spus tu la fel de dulce ca tine. Pot sa zic ca esti oarecum perversa. ii spuse ridicandu-se usor de pe banca.

Eu? Perversă? Oh, dar te înşeli. Eu sunt mică şi inocentă, spuse, clipind de câteva ori, împreunându-şi mâinile la spate. Îl privi în ochi. Oh, ce uitucă sunt! Eu sunt Aleksandra, Aleksandra von Wilhem. Încântată de cunoştinţă, adăugă mai apoi.

- Persoanele mici si inocente mereu sunt perverse. replica zambind. Dragut, spuse trecandu-si doua degete pe fata ei. Aleksandra e un nume frumos, eu sunt Soubi Agatsuma. se prezinta in cele din urma continuand sa zambeasca.

Poate, sau poate, nu. Mai şti? întrebă făcându-i scurt cu ochiul, apoi zâmbi dulce când îi simţi degetele pe chipul ei. Mersi, eşti drăguţ, adăugă. Nu era singurul căruia i se părea că Aleksandra este un nume frumos. Ea una îl adora, chiar dacă nu ştia cu exactitate de ce.

- Huh, nu am niciodata de unde sa stiu... iar eu am fost dragut intotdeauna, de cand m-am nascut. ii spuse si isi scoase un pachet de tigari din buzunar, lua o tigara pe care o aprinse imediat.
- Fumezi? intreaba curios, sufland fumul in fata ei.

Modestia, spuse amuzată şi chicoti uşor. Strâmbă din nas când simţi fumul de şigare că îi inundă simţutile şi aproape tuşi. Îl săgetă scurt cu privirea. O faci special sau cum? întrebă, punându-şi o mână pe şold.

- Huh? intreaba tragand usor din tigara, sufland iarasi fumul spre ea.
- Sa inteleg ca te deranjeaza. replica chicotind usor aruncand apoi tigarea din mana.

Eşti mult mai deştept decât pari, spuse şi scoase limba strâmbând din nou din nas. Tuşi de acestă dată şi clipi de câteva ori.

- Ar trebui sa te obisnuiesti cu fumul de tigara. ii spuse cascand. Majoritatea baietilor fumeaza in ultimul timp. Isi indrepta privirea spre cer, privind atent stelele.

Oh da, dar majoritatea, nu suflă tot fumul spre mine, desigur, spuse şi îşi dădu teatral ochii peste cap. Se aşeză pe bancă, punându-şi un picior peste celălat şi îl privi calmă. Se aplecă puţin în faţă, rezemându-şi bărbia în palmă.

- Stii.... la ora asta ar trebui sa dormi, esti inca un copil. spuse schitand un mic zambet, privind-o, incercand sa o enerveze. Ii privi la fel de atent corpul ca acum cateva minute.

Desigur scumpule, dacă tu spui, spuse pe un ton mieros, zâmbind uşor provocator. Vroia să-l tacheneze puţin. Chicoti scurt, păstrându-şi zâmbetul pe buze.